joi, 1 iunie 2017

O luna si jumatate cu Strix uralensis


Undeva aproape de zona in care locuiesc, am descoperit o pereche de huhurezi mari ce isi cresc puii. Sunt pasari rapitoare active noaptea, în special după asfinţit şi înainte de răsărit. Se hranesc preponderent cu rozatoare si pot consuma in jur de 10000 de soareci pe an. Huhurezul mare este considerat a fi o specie mai rara, avand, in general, populatiile relativ reduse in toate spatiile de raspandire. Este o pasare sedentara care prefera padurile dese din zona de deal si de munte, mai ales pe cele de conifere. Specia este amenintata de: degradarea şi distrugerea habitatelor, absenţa locurilor propice pentru cuibărit, braconaj, pesticidele, coliziunile cu firele electrice şi cu maşinile. Este foarte agresiva cand e vorba sa-si apere teritoriul, neezitand sa atace si omul, mai ales daca are pui. Acesta fiind si motivul prin care am inteles ca au cuibul in apropierea locului in care ma aflam. Femela sta aproape tot timpul in apropierea puilor gata sa se napusteasca asupra oricarui musafir ce se apropie prea mult de pui, in schimb, masculul este mai mult plecat dupa hrana.

 


 Pana aici am crezut ca sunt doar doi pui in cuib, insa de undeva de sub primii pui a mai aparut un cioc care a incercat sa inhate soricelul, fara succes totusi...




 Iar aici am realizat ca de fapt erau 4 pui.




Dupa ninsoarea de la sfarsitul lui aprilie, am constatat ca in cuib mai ramasese doar un pui iar adultii nu mai erau in apropiere.


Iar la urmatoarea vizita in zona cuibului, acesta era gol, locul fiind acum populat de alte animale.


La aproximativ 300 de metri de cuib am reusit sa gasesc familia ce mai avea doar doi pui. Acestia coborasera din cuib, dar nu puteau sa zboare. Bineinteles, femela statea de paza in apropiere.









Asta este perioada cea mai periculoasa pentru pui, in padure sunt destule animale ce pot vana puii.






Urmatoarea etapa in dezvoltarea puilor este cand acestia se ridica de la sol. Cu toate ca nu sunt decat la cativa metri de pamant, marea majoritate a pradatorilor de la sol nu mai pot ajunge la ei.
Mai ramasese un singur pui.

















Apoi surpriza! A aparut cel de-al doilea pui. S-au regrupat mult mai sus in copac. Pot zbura pe distante scurte, de pe o creanga pe alta.



Sunt si ei atenti la orice zgomot este la sol si fac miscari circulare cu capul la fel ca adultii cand vaneaza.
Bineinteles ca undeva in umbra, mama vegheaza...
Ultima intalnire mi-a aratat ca stiu zborul. In urmatoarele trei vizite in zona nu am mai reusit sa ii gasesc. Probabil au devenit si ei ca si adutii, niste umbre mortale. Pentru rozatoare.